LĂCĂTUȘĂRÍE, lăcătușării, s. f. 1. Meseria lăcătușului. 2. Atelierul lăcătușului. [Var.: lăcătușeríe s. f.] – Lăcătuș + suf. -ărie. Vezi definitia »

procuráție, procuráții, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegație. 2. împuternicire pe care o avea un epitrop. Vezi definitia »

POLICORÍE¹ s. f. anomalie congenitală prin mai multe pupile. (< fr. polycorie) Vezi definitia »

LOGOLATRÍE s.f. (Liv.) Cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. [Gen. -iei. / < fr. logolâtrie, cf. gr. logos – cuvânt, latreia – închinare]. Vezi definitia »

REFLÉXIE s. f. răsfrângere a unui fascicul de radiații atunci când acesta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion) Vezi definitia »