FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr. fictif) Vezi definitia »

INFINITÍV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus. Vezi definitia »

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus. Vezi definitia »

INCISÍV², -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif) Vezi definitia »

INCLUSÍV adv. împreună cu, și cu. ◊ și cel din urmă (dintr-o serie). (< fr. inclusif, lat. inclusivus) Vezi definitia »