RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur]. Vezi definitia »

păiușíță, păiușíțe, s.f. (reg.) plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi. Vezi definitia »

CLEMATÍTĂ s. f. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoțel. (< fr. clématite) Vezi definitia »

COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando]. Vezi definitia »

coloméică (coloméici), s. f. – Dans tipic din nordul Mold. Rut. kolomijka „ca în orașul Kolomija (sudul Poloniei)”. Vezi definitia »