TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

tarháus s.n. (reg.) loc rău în munte. Vezi definitia »

RIBOVÍRUS s. n. virus la care materialul ereditar este reprezentat de acidul ribonucleic. (< ribo/nucleic/ + virus) Vezi definitia »

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé. Vezi definitia »

despús s.n. (înv.) putere, stăpânire. Vezi definitia »