NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. Vezi definitia »

PATÍNĂ¹ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei șine, montat sau atașat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. [< fr. patin]. Vezi definitia »

PORFÍRĂ² s. f. v. porfir. Vezi definitia »

supantă, supante, s.f. Nivel intermediar și parțial într-o încăpere cu inălțime mare. Din fr. soupante. Vezi definitia »

IZOMORFÓZĂ s. f. 1. uniformitate morfogenetică. 2. regenerare a unui organ vegetal în forma inițială. (< fr. isomorphose) Vezi definitia »