PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation]. Vezi definitia »

ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonației, în schizofrenie. (< fr. écholalie) Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. Vezi definitia »

INDETERMINÁȚIE s.f. Indeterminare. [< fr. indetermination]. Vezi definitia »

TRANSMODULÁȚIE s. f. deformare a unui semnal radioelectric datorită suprapunerii unui alt semnal. (< fr. transmodulation) Vezi definitia »