BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec. Vezi definitia »

LÓNJĂ s.f. (Sport) Piesă mobilă ajutătoare, folosită la învățarea unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. [< fr. longe]. Vezi definitia »

BUFĂIÁLĂ, bufăieli, s. f. (Rar) Chicot. – Din bufăi (rar întrebuințat) + suf. -eală. Vezi definitia »

TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige]. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s. f. 1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă. ◊ materie. 2. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ◊ substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial. (< fr. substance, lat. substantia) Vezi definitia »