INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus) Vezi definitia »

obiectiv profesional Vezi definitia »

REVULSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă revulsie. (< fr. révulsif) Vezi definitia »

ONERATÍV, -Ă, onerativi, -e, adj. Care prevede in mod expres obligatia de a avea o anumita conduita Vezi definitia »

CONSTRICTÍV, -Ă adj. (consoană) care se pronunță prin îngustarea canalului fonator și prin frecarea aerului de pereții acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (< fr. constrictif, lat. constrictivus) Vezi definitia »