TERMOIZOLATÓR, -OÁRE adj. Termoizolant. [Pron. -mo-i-. / cf. fr. thermoisolateur]. Vezi definitia »

CONTRATORPILÓR s.n. Navă de război rapidă destinată urmăririi torpiloarelor. [Cf. fr. contre-torpilleur]. Vezi definitia »

STÉRTOR s.n. (Med.) Respirație zgomotoasă. [< fr., lat. stertor]. Vezi definitia »

TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și f. 1. Persoană care trage ceva. ◊ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; fig. persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ◊ Loc. adj. și adv. (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + suf. -ător. Vezi definitia »

PROCHÉSTOR s. m. magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii, recrutat dintre foștii chestori. (< lat. proquaestor) Vezi definitia »