MISTICÍSM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Vezi definitia »

NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus]. Vezi definitia »

DEVIAȚIONÍSM s.n. Atitudine a cuiva a cărui conduită nu mai este conformă cu doctrina partidului său. [Pron. -vi-a-ți-o-. / < fr. déviationnisme]. Vezi definitia »

RITUALÍSM s.n. Tendință manifestată în biserica anglicană de a exagera importanța ceremoniilor cultului; formalism religios. [< fr. ritualisme]. Vezi definitia »

S.m. și f. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) capital atras. – Întreprinde + suf. -ător Vezi definitia »