CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello. Vezi definitia »

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el. Vezi definitia »

nivél (nivéluri), s. n. – 1. Înălțimea unui punct, a unei suprafețe etc. față de un plan orizontal dat. – 2. Nume a mai multor instrumente care măsoară diferențe de înălțime. – 3. Stadiu, grad, indice. Fr. niveau, adaptat fonetismelor derivatelor (din fr.); nivela, vb. (a egala); nivelator, s. m., adj., (buldozer; care nivelează). Vezi definitia »

cándel s. n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerț (Borcea 180). Vezi definitia »

CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. Vezi definitia »