HAGIOLATRÍE s. f. adorație a sfinților. (< engl. hagiolatry) Vezi definitia »

TERATOLOGÍE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu]. Vezi definitia »

PLASMOMETRÍE s.f. Măsurarea micșorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. [Gen. -iei. / < fr. plasmométrie]. Vezi definitia »

CEMENTOCLAZÍE s. f. proces de distrugere a cementului dentar. (< fr. cémentoclasie) Vezi definitia »

-TALPÍE elem. „căldură, temperatură ridicată”. (< fr. -thalpie, cf. gr. thalpos) Vezi definitia »