jgheab, jgheaburi s. n. stomac. Vezi definitia »

BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore de dimensiuni uriașe din Africa tropicală (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Fr. baobab. Vezi definitia »

DODECASILÁB, dodecasilabe, s. n., adj. (Vers) care are douăsprezece silabe. – Din fr. dodécasyllabe, lat. duodecasyllabus. Vezi definitia »

șvab (-bi), s. m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor). Vezi definitia »

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; șiș-kebab = frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi. Vezi definitia »