PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio]. Vezi definitia »

AGROECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultură. (< agro- + ecologie) Vezi definitia »

SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. -enie. Vezi definitia »

IMUNOPATOLOGÍE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea (1) organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology. Vezi definitia »

artilérie (artilérii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m. Vezi definitia »