Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
COLBĂRÁIE s. f. (Reg.) Prăfăraie. – Colb + suf. -ăraie. Vezi definitia »
DISTOCÍE s. f. naștere dificilă. (< fr. dystocie) Vezi definitia »
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ. Vezi definitia »
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie. Vezi definitia »
ONOMATOLOGÍE s.f. Onomastică (2) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. onomatologie, cf. gr. onoma – nume, logos – știință]. Vezi definitia »