EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »

TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie. Vezi definitia »

AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: a-e-ro-i-o-] – Aeroion + terapie. Vezi definitia »

EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. Vezi definitia »

CURELĂRÍE¹ s. f. Meșteșugul sau meseria curelarului. – Curelar + suf. -ie. Vezi definitia »