ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

certíe, certíi, s.n. (reg.) ciocănitoare. Vezi definitia »

URETEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a ureterului. [Gen. -iei. / < fr. urétérostomie]. Vezi definitia »

TROMBOPATÍE, trombopatii, s. f. (Med.) Predispoziție de a face tromboză. – Din fr. thrombopathie. Vezi definitia »

RAHIANESTEZÍE s. f. anestezie a jumătății inferioare a corpului, printr-o injecție în canalul rahidian. (< fr. rachianesthésie) Vezi definitia »