ELECTROKIMOGRÁMĂ s.f. v. electrochimogramă. [DEX'98] Vezi definitia »

FUZÉTĂ, fuzete, s. f. Fiecare dintre cele două dispozitive care fac legătura între roțile directoare și osia din față ale unui autovehicul și care permit orientarea roților în direcția dorită. – Din fr. fusette. Vezi definitia »

DÚBĂ², dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”. Vezi definitia »

CRIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emitere de lumină a unor corpuri răcite la temperatura aerului lichid. (< fr. cryoluminescence) Vezi definitia »

TIPÉSĂ s.f. (Fam.; peior.) Femeie, individă (de proastă calitate); tipă (1) [în DN]. [< fr. typesse]. Vezi definitia »