Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. funcție, îndatorire, slujbă. 3. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri. ♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. slujbă religioasă. 5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii) Vezi definitia »
HIPERSPÁȚIU s.n. (Mat.) Spațiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni. [După fr. hyperespace]. Vezi definitia »
RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire]. Vezi definitia »
INHIBITÓRIU, -IE adj. Care produce o inhibiție. [Cf. fr. inhibitoire]. Vezi definitia »
spáțiu (-ii), s. n. – Întindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. – Der. spația, vb. (a rări); spaționa, vb. (a spația), din germ. spationieren (Candrea); spațios, adj. (larg, încăpător), din fr. spacieux. Vezi definitia »