Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. funcție, îndatorire, slujbă. 3. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri. ♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. slujbă religioasă. 5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »
PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium]. Vezi definitia »
ARBÍU, arbie, s. n. Vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca. – Din tc. harbi. Vezi definitia »
gingirlíu, -íe, gingirlíi, adj. (înv.) 1. (despre oameni) nostim. 2. (despre cafea) cu caimac. Vezi definitia »
CÁSIU s. n. rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului. (< fr. cassis) Vezi definitia »