PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbytérianisme, cf. gr. presbyteros – preot]. Vezi definitia »

CENOBITÍSM s. n. stare de cenobit; viață de cenobit. (< fr. cénobitisme) Vezi definitia »

ORATORÍSM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă]. Vezi definitia »

REVIZIONÍSM s. n. 2. a. Curent în socialismul revoluționar marxist care acordă întâietate unui spirit de evoluție în defavoarea celui revoluționar. b. Practică politică care, sub acoperirea adaptării teoriei marxiste circumstanțelor, îi denaturează caracterul revoluționar. c. Curent ideologico-politic, variantă a oportunismului de dreapta, apărut în mișcarea muncitorească, ce revizuiește bazele filozofiei, economiei și politicii marxist-leniniste, denaturând conținutul lor revoluționar. [a. MW, b. TLF, c. DEX '75] Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme]. Vezi definitia »