OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

BIOSPEOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în biospeologie. [Pron. bi-o-spe-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »

DEMONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în demonologie. [< fr. démonologue]. Vezi definitia »

MICROBIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în microbiologie; microbiologist. [Pron. -bi-o-. / < fr. microbiologue]. Vezi definitia »

SEISMOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în seismologie. [< fr. séismologue]. Vezi definitia »