Definita cuvantului ofițer
OFIȚER s. m. grad militar de la sublocotenent până la general. (< pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier, germ. Offizier)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère. Vezi definitia »
PALONIÉR s.n. 1. Pârghie articulată cu două pedale la extremități, legată de organul de direcție al unui avion sau al unei ambarcații și folosită la dirijarea acestora cu ajutorul picioarelor. 2. Suport fixat pe fundul bărcilor pentru sprijinirea picioarelor celui care vâslește. [Pron. -ni-er. / < fr. palonnier]. Vezi definitia »
BÚZER s. n. aparat electromagnetic la unele instalații telefonice, mijloc de apel și de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator. (< engl. buzzer) Vezi definitia »
CAROSIÉR, -Ă, carosieri, -e, adj., s. m. (Rar) 1. Adj. (Despre cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux. 2. S. m. Fabricant de caroserii. [Pr.: -si-er] – Din fr. carrossier. Vezi definitia »
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z