HOLOEDRÍE s.f. (Fiz.) Calitate a unui sistem cristalin de a prezenta simetrie maximă. [Pron. -lo-e-, gen. -iei, var. oloedrie s.f. / < fr. holoédrie]. Vezi definitia »

DICASTÉRIE s. f. (Înv.) Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. – Din ngr. dikastírion. Vezi definitia »

DIGRÉSIE s.f. v. digresiune. Vezi definitia »

STOMATOLALÍE s.f. Defect datorită căruia bolnavul nu poate pronunța vocale nazale. [Gen. -iei. / < fr. stomatolalie, cf. gr. stoma – gură, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

SPÓNGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia]. Vezi definitia »