IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

BAROGNOZÍE s.f. Posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor. [Gen. -iei. / < fr. barognosie, cf. gr. baros – greutate, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

BLEFARORAFÍE s. f. sutură a cartilajelor tarsale ale pleoapelor; tarsorafie. (< fr. blépharorrhaphie) Vezi definitia »

DEZOXIDÁȚIE s. f. dezoxidare. (< fr. désoxydation) Vezi definitia »

ACIDOFILÍE s.f. Însușirea de a fi acidofil; oxifilie. [Gen. -iei. / < fr. acidophilie]. Vezi definitia »