OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

CATALÓG s.n. Caiet, listă care conține o înșirare (metodică) de nume, de ființe sau de obiecte. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. catalogue, it. catalogo < gr. katalogos – listă]. Vezi definitia »

ENDOCRINOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în endocrinologie. (< endocrinologie) Vezi definitia »

AFRICANOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în africanologie; africanist. [Cf. fr. africanolog]. Vezi definitia »

VIITOROLÓG, -Ă, viitorologi, -ge, s. m. și f. Specialist în viitorologie; viitorist, futurolog. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (după meteorolog). Vezi definitia »