TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Sediment care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților. – Fr. tartre. Vezi definitia »

AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre) Vezi definitia »

VIBROMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea deplasărilor liniare în cursul unei vibrații. [< fr. vibromètre]. Vezi definitia »

MICROMANOMÉTRU, micromanometre, s. n. (Fiz.) Manometru special pentru variațiile foarte mici de presiune. – Din fr. micromanomètre. Vezi definitia »

CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre) Vezi definitia »