Definita cuvantului ogivă
OGÍVĂ s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcadă din două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuțit. 2. partea anterioară, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ogivă
purisancă, purisance s. f. (intl.) femeie între două vârste. Vezi definitia »
IZOBUTÉNĂ s.f. Carbură etilenică, extrasă prin cracarea petrolului. [< isobutène]. Vezi definitia »
CISTÍTĂ, cistite, s. f. Boală caracterizată prin inflamarea vezicii urinare în urma unei infecții. – Din fr. cystite. Vezi definitia »
CANTÁTĂ s. f. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate) Vezi definitia »
obídă (obíde), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati. Vezi definitia »