SĂHĂIDĂCÁR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcár, sahaidacár s. m.] – Săhăidac + suf. -ar. Vezi definitia »

CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire]. Vezi definitia »

FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire]. Vezi definitia »

TRAMCÁR s. n. vehicul tras de cai, în trecut, pentru transportul în comun, în orașe. (< engl. tram-car) Vezi definitia »

BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar. Vezi definitia »