ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esențial. ♦ Care cuprinde primele noțiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, ușor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparținând naturii și fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius]. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus). Vezi definitia »

șesar, șesari s. m. 1. carte de joc marcată cu numărul șase. 2. component al unei echipe sportive, purtător al tricoului cu numărul șase. 3. (intl.) complice care stă de pază pentru ca infractorul să nu fie prins asupra faptului. Vezi definitia »

PĂLĂMÁR¹, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar. Vezi definitia »

AMBULACRÁR, -Ă, ambulacrari, -e, adj. Care aparține unui ambulacru, care se referă la ambulacru. – Din fr. ambulacraire. Vezi definitia »