DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga. Vezi definitia »

URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre) Vezi definitia »

legătuiálă (legătuínță), s.f. (pop.) acord, pact, înțelegere, angajament. Vezi definitia »

ENDOPLÁSTĂ s. f. conținutul citoplasmatic al celulei. (< fr. endoplaste) Vezi definitia »

AEROGRÁMĂ s. f. 1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși. 2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc. (< fr. aérogramme) Vezi definitia »