SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♦ Fig. Exterior, aparență. ◊ Loc. adj. De suprafață = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după fr. surface). Vezi definitia »

POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură. Vezi definitia »

POLICLÍNICĂ s. f. unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique) Vezi definitia »

HIDRAÚLICĂ s.f. v. hidraulic (1). [DEX'98] Vezi definitia »

MELÁNĂ s.f. Fibră textilă sintetică cu proprietăți asemănătoare lânii. [< me(tan) + lână – nume comercial]. Vezi definitia »