Definita cuvantului omofonie
OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omofonie
hierofaníe s.f. Act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. (< fr. hiérophanie) Vezi definitia »
LAPAROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a cavității abdominale; celiotomie. [Gen. -iei. / < fr. laparotomie, cf. gr. lapara – abdomen, tome – tăietură]. Vezi definitia »
IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie. Vezi definitia »
SĂRĂRÍE, sărării, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.) Ocnă, salină. 3. Loc (într-o pădure) unde se pun bulgări de sare pentru animalele de vânat rumegătoare. – Sare + suf. -ărie. Vezi definitia »
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie. Vezi definitia »