Definita cuvantului omologie
OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omologie
CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie. Vezi definitia »
PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. Vezi definitia »
HEPATOGRAFÍE s. f. 1. descriere a ficatului. 2. radiografie a ficatului. (< fr. hépatographie) Vezi definitia »
ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. – Din fr. ethnopsychologie. Vezi definitia »
PROCTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a rectului de osul sacru sau de ligamentul sacrosciatic. (< fr. proctopexie) Vezi definitia »