SFÂRC, sfấrcuri, s. n. 1. Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte) ◊ Sfârcul urechii. 2. Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci. 3. Vârf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din zgârc, apropiat de răd. expresivă sfâr; cf. spârc) [def. NODEX] Vezi definitia »

CISTICÉRC, cisticerci, s. m. Formă larvară a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din fr. cysticerque. Vezi definitia »

ORC s. m. (Rar) Infern. – Din germ. Orkus. Vezi definitia »

ciurc, ciúrcuri, s.n. (reg.) semn pus în fânețe pentru interzicerea păscutului; opreliște, ciuhă. Vezi definitia »

a fuma ca un turc expr. (d. bărbați) a fuma foarte mult / excesiv. Vezi definitia »