FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie. Vezi definitia »

LOCOMÓȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcțiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [Var.: locomoțiúne s. f.] – Din fr. locomotion. Vezi definitia »

ALGEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate dureroasă; durere, algie. [< germ. Algesie, cf. gr. algesis]. Vezi definitia »

ELECTROOCULOGRAFÍE s. f. metodă de înregistrare electrică a mișcării oculare cu ajutorul unor electrozi de contact. (< electro- + oculo- + -grafie²) Vezi definitia »

HETEROMIXÍE s. f. (biol.) fuziune a doi nuclei genotipic diferiți. (< fr. hétéromixie) Vezi definitia »