iustúcă s.f. sg. (reg.) vremea când o afacere e mai în fierbere; toi. Vezi definitia »

MÂRȚÍNĂ, mârține, s. f. (Reg.) Mârțoagă. – Slav (v. sl. mrŭcina). Vezi definitia »

BEȘÍCĂ s. f. v. bășică. Vezi definitia »

troácă (-ce), s. f. – 1. Albie, copaie, covată. – 2. Ladă în care curge făina la moară. – 3. (Trans.) Sabot, piedică de roată de car. – 4. (Olt.) Tigvă (Lagenaria vulgaris). – Var. Olt., Trans. troc, Mold. treucă. Germ. Trog, prin intermediul săs. trôch, șvabul Trucke (Diez, Gram., I, 129; Borcea 215; REW 8932; Candrea), cf. ceh. troky (Cihac, II, 421; Densusianu, Rom., XXXIII, 287). – Der. trocar, s. m. (nume dat locuitorilor din suburbiile Brașovului, poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din Muntenia; Arg., polițist), s-a explicat prin copaia în care se vînd fructele (Lacea, Țara Bîrsei, III, 234) sau printr-un anumit obicei (Candrea), dar se datorează mai degrabă sensului de „animal care mănîncă din troacă”. Nu este clară eventuala legătură a var. treucă cu teucă. Vezi definitia »

șușílă, șușíle, s.f. (reg.) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele. Vezi definitia »