INFÍX, infixe, s. n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică. – Din fr. infixe. Vezi definitia »

ARHEOPTÉRIX s.m. Cea mai veche pasăre fosilă, care datează din era mezozoică. [Pron. -he-op-, pl. -icși. / < fr. archéoptéryx]. Vezi definitia »

SPÁDIX s.n. v. spadice. Vezi definitia »

FÉNIX s. m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și: phoenix. – Var.: (înv.) feníce s. m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix. Vezi definitia »

SUFÍX s.n. Sunet sau îmbinare de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, creându-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Pl. -xe. / cf. fr. suffixe, lat. suffixus]. Vezi definitia »