Definita cuvantului onor
ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu onor
RÂUȘÓR, râușoare, s. n. Râuleț. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -ușor. Vezi definitia »
RESPINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care respinge; (spec.) care inspiră dezgust, aversiune. / < respinge + -(ă)tor]. Vezi definitia »
REFECTÓR s. n. v. refectoriu. Vezi definitia »
zuruitór (-ru-i-) adj. m., pl. zuruitóri; f. sg. și pl. zuruitoáre Vezi definitia »
OZONIZATÓR s.n. Ozonizor. [Cf. it. ozonizzatore]. Vezi definitia »