Definita cuvantului onorific
ONORÍFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincții, funcții etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ◊ care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație. (< fr. honorifique, lat. honorificus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu onorific
PARONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la paronomază. [< fr. paronomastique]. Vezi definitia »
NEVRÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nevroză. // adj. Care provoacă nevroză. [< fr. névrotique]. Vezi definitia »
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate numele principalilor realizatori ai filmului respectiv. – Din fr. générique. Vezi definitia »
ÁSDIC s.n. Aparat de detectat submarinele prin ultrasunete, precum și bancurile de nisip submarine, bancurile de pești etc. ; sonar. [< fr. asdic < engl. A(llied) S(ubmarine) D(etection) I(nvestigation) C(Committee)]. Vezi definitia »
ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »