MIRENÍE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie. Vezi definitia »

BRADILALÍE s.f. Ritm lent în articularea cuvintelor; bradiartrie. [Gen. -iei. / < fr. bradylalie, cf. gr. bradys – lent, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

FONOAUDIOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre funcțiile auditivă și fonatorie. [Pron. -no-a-u-di-o-, gen. -iei. / cf. fr. phonoaudiologie]. Vezi definitia »

ÓSTIE² s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium]. Vezi definitia »

ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. Vezi definitia »