MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar. Vezi definitia »

MONORADICULÁR, -Ă adj. cu o singură rădăcină. (< fr. monoradiculaire) Vezi definitia »

șpăgar, șpăgari s. m. (peior.) persoană care pretinde sau acceptă mită. Vezi definitia »

polobocár, polobocári, s.m. (reg.) dogar. Vezi definitia »

IMOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri materiale) Care nu se poate transporta; nemișcător; imobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. immobilier]. Vezi definitia »