FORMÁR s. m. formator (T, 1). (< fr. formaire) Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire]. Vezi definitia »

MICROGLOSÁR s.n. Glosar care înregistrează vocabularul specific unei activități, unei meserii etc. [< fr. microglossaire]. Vezi definitia »

PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular) Vezi definitia »

CAVIÁR, s. n. Icre negre preparate prin sărare. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. caviar. Vezi definitia »