surghiún (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik. Vezi definitia »

un singur nume: dannyellsukaru Vezi definitia »

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună. Vezi definitia »

IMÚN, -Ă adj. 1. care prezintă imunitate (1). 2. (fig.) insensibil (la). (< fr. immun, lat. immunis) Vezi definitia »

Un spațiu intermediar între zonele exterioare și cele interioare ale unei clădiri (la intrare). sas, antreu Vezi definitia »