Definita cuvantului oracol
ORÁCOL s. n. 1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție. ◊ loc unde se făceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul. ◊ hotărâre dată de o persoană cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oracol
potol s. n. sg. mâncare. Vezi definitia »
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl. Vezi definitia »
CALCIFERÓL s.m. Vitamina D2. [< fr. calciférol – nume comercial]. Vezi definitia »
ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol. Vezi definitia »
soból (-li), s. m. – 1. Cîrtiță (Talpa europaea). – 2. (Mold., înv.) Samur (Mustela zibellina). – 3. (Banat, Olt.) Șobolan. Sl. sobolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 56; REW 8049), cf. slov., ceh., pol. sobol, rus. soboli, mag. szoboly, toate cu sensul de „samur”. – Der. șobolan, s. m. (guzgan, Mus rattus, Mus decumanus). Din rom. provine bg. šobolan (Capidan, Raporturile, 218). Vezi definitia »