Definita cuvantului oratoriu
ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oratoriu
marmazíu s. n. – Vin de Malvazia. Din Malvazia. Sec. XVII, înv. S-a păstrat în forma marma(n)ziu, adj. (purpuriu), se spune mai ales despre vinuri (relația cu irmiziu Tiktin, și cu naramziu, Scriban, pare îndoielnică). Fonetismul nu este clar; poate există o încrucișare cu tc. mor (Lokotsch 1482). Vezi definitia »
cuiungíu (cuiungíi), s. m. – Aurar, bijutier. Tc. kuyunci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire) Vezi definitia »
HÉLIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil și foarte ușor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare]. Vezi definitia »
CÓNȘTIU, -IE, conștii, adj. (Latinism reg.) Conștient. – Lat. lit. conscius. Vezi definitia »