PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta]. Vezi definitia »

HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea speciilor și a raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie. Vezi definitia »

TROFOPATÍE s. f. boală care afectează nutriția organismului. (< fr. trophopathie) Vezi definitia »

TRANSMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Deformare a unui semnal radioelectric, datorită suprapunerii unui alt semnal. [< fr. transmodulation]. Vezi definitia »

ORFEVRĂRÍE s. f. meșteșugul confecționării obiectelor fine de ornament din metale prețioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest meșteșug. ◊ comerț cu obiecte fine de aur și argint. (< fr. orfèvrerie) Vezi definitia »