Definita cuvantului orchestrație
ORCHESTRÁȚIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ◊ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1). ◊ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< fr. orchestration)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestrație
LIMFORAGÍE s.f. (Med.) Scurgere de limfă dintr-un vas limfatic; limforee. [Gen. -iei. / < fr. lymphorragie, cf. lat. lympha – apă, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »
róchie (róchii), s. f. – Îmbrăcăminte femeiască. – Var. roche. Sb. roklja (Cihac, II, 316), din germ. Rock, de unde și roc, s. n. (redingotă, veston). Vezi definitia »
HEMIEDRÍE s. f. caracteristică a unor cristale de a nu prezenta modificări decât pe jumătate din muchii. (< fr. hémiédrie) Vezi definitia »
RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition) Vezi definitia »
TELEPATÍE s.f. Posibilitate parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la distanță; percepere întâmplătoare a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. télépathie, cf. gr. tele – departe, pathos – sentiment]. Vezi definitia »