TIMPÁN s.n. 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percuție cu sunetul acordabil, constând dintr-un corp de aramă în formă de cazan, având gura acoperită cu o membrană de piele care vibrează atunci când este lovită cu niște bețișoare. 3. Spațiu cuprins între cele trei cornișe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafața cuprinsă între orizontală și arcele unei bolți. 4. (Tehn.) Pinion dințat. // (În forma timpano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „tobă”, „membrană întinsă”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon]. Vezi definitia »

EROTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. obsedat sexual. (< fr. érotomane) Vezi definitia »

HIDROSTATICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în hidrostatică. (< fr. hydrostaticien) Vezi definitia »

BELDIMAN, Alexandru (Alecu) (1760-1826, n. Huși sau Iași), poet român. Vornic. A scris o cronică în versuri a Eteriei („Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii îmtîmplare”) și poezii preromantice; traduceri de romane și piese de teatru. Vezi definitia »

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean. Vezi definitia »