Definita cuvantului organic
ORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. (< fr. organique, lat. organicus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu organic
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique. Vezi definitia »
SINOLÓGIC, -Ă, sinologici, -ce, adj. Care aparține sinologiei, privitor la sinologie. – Din fr. sinologique. Vezi definitia »
RADIOGEOLÓGIC, -Ă, radiogeologici, -ce, adj. Referitor la radiogeologie, de radiogeologie. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio1- + geologie. Vezi definitia »
LÍDIC, -Ă adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului major prin faptul că treapta a IV-a urcată, în loc să formeze cu tonica o cvartă perfectă, formează o cvartă mărită; lidian (II). (< germ. lydisch) Vezi definitia »
GINECOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ginecologie. [< fr. gynécologique]. Vezi definitia »